joi, 18 februarie 2010
Imi plac felinele mari. Nu stiu ce as face daca m-as afla - prin absurd!? - fata in fata cu o asemenea splendoare de animal, dar le consider o minune a naturii... La gradina zoologica sunt demne de plans: cum sa tii in cusca un maestru al vanatorii, sa te si uiti la el cu teama, zicandu-ti in gand:"Bine ca este el dincolo de gratii!"... Dar noi, oamenii, in relatia cu "bruma" de animale salbatice ce au mai ramas pe Terra, suntem inconstienti si salbatici. Felinele, cu maretia si nobletea infatisarii lor sunt, bineinteles ,- cum altfel? - pe cale de disparitie... De ce spun asta? Pentru ca omul asta a facut: a distrus cu buna-stiinta tot ce a fost si este nobil, maret si deosebit din lumea lui, a animalelor, a plantelor. Astia suntem...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu