Cand am aflat ca dupa vizita in Romania va tine o conferinta de presa la Ateneu, am luat "Ma numesc Rosu" de acasa - nu-l citisem inca! - si la ora 18.00 fix eram deja in sala. Holul impozant al Ateneului era plin de afise uriase in care se titra "Orhan Pamuk - invitatul Editurii Curtea Veche..." sau "Orhan Pamuk in Romania...". Splendida sala a Ateneului Roman era deja plina, ne uitam toti hipnotizati pe scena, unde, cu o punctualitate specific germana, a aparut laureatul Premiului Nobel pentru literatura din 2006, scriitorul turc Orhan Pamuk. Foarte mandru de originile sale, vorbind despre biografia sa, a trecut deosebit de elegant peste faptul ca traieste, de fapt, in exil in Austria. Cu cativa ani inainte de a deveni "nobelist", ca scriitor si ziarist vorbise si scrisese despre genocidul din anul 1915, cand milioane de armeni au fost ucisi cu bestialitate de armata turca intr-o incursiune de "epurare" in Armenia. Astfel, autoritatile turcesti l-au exilat pe Orhan Pamuk: ceea spunea nu convenea, se pare, nimanui! In fine, ce sa o mai lungesc, am autograful scriitorului pe uluitorul roman "Ma numesc Rosu"! Acum citesc "Fortareata alba" si, dintr-una intr-alta, mi-am amintit azi ca despre genocidul armenilor am citit, in tinerete, un roman al carui subiect nu l-am uitat niciodata: "40 de zile de pe Musa Dagh" de Franz Werfel. Atunci de ce un om atat de valoros ca Orhan Pamuk, care in scrierile sale a "reinviat" istoria Turciei, dand culoare, farmec si mult mister locurilor, personajelor si evenimentelor din cartile sale, a fost declarat indezirabil si fortat sa plece in exil? Ma intreb si eu, asa, ca prostu'-n targ, ca despre armenii ucisi in pogromul din1915 eu citisem acum 40 de ani?!?! Un episod istoric oribil, gratuit si de neinteles se intoarce impotriva unui geniu al literaturii dupa 80 de ani! Mai exista insa si efectul de bumerang, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu