marți, 3 august 2010
SI TOTUSI... ISTORIA SE REPETA!
Inainte de decernarea premiului Nobel pentru literatura au loc lungi dezbateri ultrasecrete. Nimeni nu a aflat ce discuta acolo membrii juriului, dar opera laureatului premiat are, mereu alaturi, si motivatia juriului de la Academia Suedeza. S-a tot vorbit... pe la colturi cum ca premiul ar avea importanta geopolitica, ca se face, de fapt, o promovare a valorilor unei culturi, ca de ce cutare scriitor si nu altul, si cate si mai cate! M-am convins - ca o mare iubitoare de literatura! - ca nu este asa. Premiatul este, intotdeauna, un geniu literar! Punct! Doar cine nu citeste cu sufletul poate marai si stramba din nas si daca cineva face asa mai bine n-ar mai citi! Naghib Mahfuz, scriitor de limba araba, a luat premiul Nobel pentru literatura in 1988 - din opera lui nu se tradusese nimic atunci la noi - dar dupa ce am citit si Akhenaton, cel ce salasluieste in adevar , Editura Polirom, m-am convins ca in orice limba ar scrie cineva, geniul nu poate ramane ascuns... In primul rand, personajele iti taie rasuflarea: Nefertiti, Amenhotep al IV-lea, Tutankamon... etc. isi "preumbla" anatomiile - reale! - prin toate paginile romanului, ca si cum ne-am fi "despartit "de ei ieri cu o ultima stangere de mana. Egiptul antic este recreat minutios si... fara nici o aparenta emotie: templele, piramidele, faraonii, preotii, sclavii "defileaza" prin fata noastra ca intr-un film documentar facut de BBC, dar cu personaje reale! Romanul, mic ca... intindere, te acapareaza, te uimeste prin stilul simplu, sec, cu fraze scurte si la obiect. De-abia la sfarsit, cand incerci sa-ti tragi rasuflarea, te gandesti ca nu ... te-ai gandit cum a ajuns povestitorul in antichitate - ce importanta mai are?! - ca ce-or fi avut contemporanii cu bietul Akhenaton, pe care in viata fiind, l-au si "clasificat" drept Ereticul sau Cel Nebun . Daca esti atent, iti dai seama ca romanul este o satira la... contemporaneitatea scriitorului, un fel de rasu' - plansu', pentru ca, trebuie sa stim, scriitorului - reprezentativ pentru lumea araba! - Naghib Mahfuz , in viata fiind, i s-au interzis doua romane sub acuzatia de blasfemie. Si cand stii asta, iti dai seama imediat de ce bogatia parfumata de imagini, culori si personaje din Akhenaton... te-a acaparat: religia viitorului, monoteismul, nu trebuie sa produca fanatism! Suntem toti ai acestui pamant si ai aceluiasi Creator, atunci de ce sa ne uram, de ce sa ne ucidem, de ce si de ce... Si, cum spuneam la inceput, stie juriul de Stockholm ce face si mai ales cum face!!
duminică, 1 august 2010
NIMIC NU ESTE CE PARE A FI - O VORBA MARE!
Cand am vazut aceasta imagine pe site-urile de stiri - toamna anului 2009 - am ramas cu gura cascata: nu era doar o imagine a fenomenului, erau sute, vuiau agentiile de presa, se faceau supozitii din cele mai realiste sau fanteziste: spirala luminoasa de pe cerul Norvegiei aprindea imaginatia a milioane de oameni! Ce sa fie, ce sa fie? Aurora boreala? Nicidecum... au zis metorologii, dupa cercetari minutioase! Fenomen OZN? Bineinteles, sigur au decretat ufologii! Fierbere mare in foate mediile de presa... si apoi tacere... Am uitat si eu, desi sunt pasionata de astfel de stiri si vreau sa nu-mi scape nimic. Superba spirala multicolora, cu irizatii de un verde smarald, insotita de un sunet ce parea nepamantean, ce a aparut si a... a stat pe cerul Norvegiei minute in sir, nu a mai aparut nicaieri, fotografiile cu ea au ramas stocate in pagini de pe net si atat! Mai, sa fie cu palarie... ce o fi fost asta, m-am intrebat atunci? De curand, in muntii Bucegi, s-a intamplat un eveniment la fel de staniu, dar de alta factura - si ceea ce m-a impresionat mult de tot! - foarte tragic: un elicopter militar israelian, care facea antrenamente in muntii Bucegi, s-a facut praf si pulbere lovindu-se in plina zi de o stanca!!?? Urmarea? Toti membrii echipajului si-au pierdut viata... Cand am aflat amanunte despre acest... accident (!?) mi-a venit in minte spirala... Aaaa, de fapt efectul luminos descris mai sus a fost provocat de o racheta militara rusesca "ratacita" in spatiul aerian norvegian si care a facut bine - stia ea ce face! - sa se dezintegreze! Si treaba cu elicopterul din muntii nostri... este tot o abureala mediatica: cum asa, mai fratilor, ne credeti tampiti? Treaba voastra, dar noi nu suntem... tampiti! Ce antrenamente, ce eroare umana, ce vreme nefavorabila? Aiurea! Este vorba de un super aparat de zbor folosit in teatre de lupta cu potential foarte ridicat, "blindat" de aparatura sofisticata, avand la bord oameni exceptional de bine pregatiti, nu? Ca si la spirala luminoasa, intrebarea este: ce cautau aceste aparate de zbor militare acolo unde le-a prins... evenimentul? Ei stiu, adica proprietarii, nu? ca noi de ce sa ne mai punem intrebari desarte...oricum EI ne cred tampiti, dar noi nu suntem... v-am mai spus!
A avea sau nu stea în frunte...

Petre Ispirescu a scris un basm mai altfel decat toate basmele citite de mine: "Doi Feţi cu stea în frunte", citit şi recitit de mine şi la vârsta poveştilor şi mai târziu. Ideea m-a fascinat: într-adevăr, o împărăteasă a născut gemeni cu stea - la propriu!-în frunte! Mare belea pe bieţii copii, pentru că steaua din frunte era, ca orice stea, strălucitoare, vizibilă... şi, bineînţeles, că de la steaua cu pricina li s-a tras tot necazul. Doar că gemenii n-au fost crescuţi de părinţii lor fireşti ci de către nişte oameni simpli care, intuind primejdia, îi purtau pe gemeni cu nişte căciuli pe cap, care să le ascundă semnul cu pricina. Nu are rost să povestesc basmul mai departe, doar că acum trăim nişte vremuri cu susul în jos - ca să nu zic altfel! - în care mulţi dintre noi, aşa pe negândite, pe neaşteptate, când se privesc într-o zi în oglindă cu mai multă atenţie, descoperă plini de încântare că le-a apărut o ... stea în frunte: doar ei văd această stea, doar ei ştiu despre ei că au devenit speciali şi mereu, pe furiş, se privesc încântaţi în oglindă. Pentru că sunt speciali în propriii ochi aleg să facă carieră de vârf: politică (hi, hi, hi!) . Că aleg ei, că aleg alţii pentru ei, că sunt împinşi, că sunt susţinuţi n-are nicio importanţă. Sunt foarte fericiţi acum că trăiesc în palate - Victoriei,Parlamentului, Senatului etc. - care, pe culoare, au oglinzi mari, înrămate în rame masive, în care... "înstelaţii" îşi admiră de câte ori au ocazia semnul din frunte. Eeeeee, săracii de ei nici măcar nu bănuiesc de ce se văd ei cu stea în frunte: pentru că oglinda, mai ales când este de calitate, din cristal, îţi reflectă fidel imaginea, cu lux de amănunte. De fapt, în cazul de faţă, oglinzile le arată Feţilor însemnaţi semnul prostiei, dar ei, săracii, fiind atât de plini de ei, orgolioşi şi încrezuţi. îşi spun că sunt ALEŞI!? Da. Sunt.. .dar nu aleşi: sunt doar SĂRACI CU DUHUL. Orice asemănare cu personaje cunoscute este absolut întâmplătoare, dar oricum, ştim cu toţii, una e să te naşti cu stea în frunte şi alta este să îţi sugerezi ţie însuţi că ai avea... stea în frunte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

