vineri, 26 martie 2010

Ziua Cucului


La Slanic au inflorit cornii, ieri a fost Buna Vestire, sau cum se zice la noi, in Prahova, Ziua Cucului! Poimaine sunt Floriile, maine noapte se trece la ora de vara... Cum adica "si ce-i cu asta?"... Cei care sunt citadini pot spune asa ceva, pentru ca noi, ceilalti, care am mai fost pe "la tara", simtim altfel venirea primaverii, percem altfel schimbarea anotimpurilor si, chiar asa, de ce sa nu ma bucur?

joi, 25 martie 2010

...De drag de Bucuresti!



Am terminat de citit, de curand, "Viata incepe vineri" de Ioana Parvulescu. I-a venit "randul" cam tarziu, deoarece am cumparat cartea de la Gaudeamus, toamna trecuta. Mi-a parut tare rau ca nu am mai avut timp sa stau la coada imensa pentru autograf, mai ales ca tot ce scrie, saptamanal, Ioana Parvulescu citesc in Romania literara. Este un roman captivant, care reuseste sa reinvie viata Bucurestiului de la sarsitul secolului al XIX-lea. Personajele pitoresti si, mai ales, viata recreata a Capitalei de altadata m-au captivat de la primele pagini... Sunt, oricum, un fan declarat al Bucurestiului vechi - ala care mai este, ca ce nu s-a distrus in 50 de ani de comunism se macina acum, temeinic si sarguincios! - si de cate ori am ocazia ma plimb prin locurile "mele". Asa am facut si asta-vara: din Cismigiu am luat-o 'in sus" pe Brezoianu spre Sarindar, ca sa ocolesc B-dul Elisabeta , care este o ruina, ca-ti vine sa spargi cu pietre geamurile Primariei Capitalei, doar-doar se vor trezi stimatii edili din somnul lor adanc, adanc... Si ocolind o ruina, am dat de altele, exact de cladirile despre care scrie Ioana Parvulescu in carte: fostul sediu al gazetei Universul, al Adevarului etc., splendori arhitectonice lasate in paragina, asa, intr-o mare si distrugatoare dusmanie pe tot ce a fost deosebit candva in orasul asta napastuit... Mirosea a mucegai si a statut, tipenie de om pe ditamai strada, parca fusese bombardament si eu nu stiam unde ma mai aflu... De-abia asteptam sa ajung la Capsa sa-i arat surorii mele ceva-ceva , totusi, ca de daramaturi ni se luase! Splendida cladire a palatului Cercului Militar National m-a scos din... depresie, ca nici Capsa nu mai este ce era: acum este rece, impersonala si mai bine o ocolesti decat sa intri! Ce cataif mancam in copilaria mea la Capsa si ce frumusete de umbrelute erau afara, numai bune de racorit in verile toride... S-a ales praful si de amintirile frumoase, si de locurile "mele", care raman din ce in ce mai putine...

miercuri, 24 martie 2010

Bine ca s-au dus...



"S-au dus zilele Babei si noptile vegherii/Campia scoate aburi, pe umedul pamant/Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant" - Sfarsitul iernei, V. Alecsandri

marți, 23 martie 2010

... Despre EDUCATIE

In postarea anterioara - lunga cat o zi de post - am lasat spatii libere sa poata fi usor de citit - poate da peste ea vreun ministru d-asta de-al nostru foarte destept...







Motto: "Natura ne aseamana. Educatia ne deosebeste" - Confucius ... asa spunea unul din cei mai mari filozofi ai lumii, cunoscut mai ales ca un mare invatat si dascal, la a carui scoala au invatat - se spune - peste 3000 de elevi. Si de peste 2500 de ani incoace, invataturile lui Kong Fu Zi au strabatut sutele de ani ca un fascicul laser, luminand toate domeniile cunoasterii: filosofia, literatura, matematica, strategia militara etc. De ce si, mai ales, cum? Simplu: educatia o dobandesti prin invatatura... daca are cine sa te invete, asta este clar! Si cine trebuie sa te invete? Simplu: parintii, educatorii, invatatorii, profesorii... etc., adica intelegeti voi ce vreau sa zic, TOTI CEI DE DINAINTE TREBUIE SA-I FIE UNUI COPIL SI DASCALI! Ce fac cei care conduc - vremelnic! - o natie ca sa-i distruga viitorul? Dau cu ce este mai rau in copii? Nuuu, cum sa faca asa ceva... ei sunt destepti - apropo, nu exista politicieni prosti, ei fac pe prostii! - au c.v.-uri beton, pe la n universitati celebre, ca ministrul Educatiei, Funeriu! Asa... deci nu dai in copii, dai cu ce TREBUIE in DASCALI, ca sa-i distrugi, sa-i zapacesti si sa-i faci sa nu le mai fie aminte sa-i invete pe copii nici cat face 1+1... Si ce trebuie ca sa-i termini pe DASCALI? Eeee... cateva legi proaste facute de ministri destepti scoliti in n tari, cateva mii de concedieri ordonate de aceiasi ministri super-destepti, niste vorbe aruncate aiurea - pe la scolile alea ei au invatat bine si psihologie aplicata! - ca sa-i umilesti rau de tot pe DASCALI si sa nu mai ridice nici unul capul... Dupa toate acestea, urmeaza lovitura de gratie: nu ii mai platesti, asa ca sa se invete minte DASCALII SA NU-I MAI INVETE PE COPII ca 1+1 =2, sa-i invete sa se uite pe net ca poate, cine stie?, 1+1=3... si, tot asa, de ce-ar mai avea copiii nevoie de DASCALI in plina era a informatizarii?! Ca unii copii stau la Cuca Macaii sau in cine stie ce asezare, din cine stie ce Turtudau, si NU AU net... sau ca n-au vazut in viata lor un calculator, nu are de unde sa stie d-l Funeriu, pentru ca nu a fost logat la acest site la acele n universitati celebre pe care le-a frecventat, nu? Si daca intre timp afla - ca este foarte, foarte destept! - nu o sa creada... De ce nu o sa creada? Pentru ca este foaooooaaarte inteligent si pana se va demonstra stiintific- este cercetator! - toti cei care NU au net vor avea laptop!! Concluzia: daca vrei sa distrugi viitorul cuiva, sa faci din el un salbatic si un vai steaua lui, il termini pe dascalul lui si omori doi iepuri dintr-o data... Apoi iti continui studiile in n tari la n universitati ca sa vezi daca ai facut bine...

miercuri, 17 martie 2010

Motto: "Cei care comploteaza distrugerea altora deseori pier in incercare" - Thomas Moore- supranumit bardul Irlandei si "Fie ca acoperisul sa nu se prabuseasca pe tine si prietenii sa nu te abandoneze" - proverb irlandez

... De Sfantul Patrick














































Astazi este Sfantul Patrick - ocrotitorul Irlandei - si, bineinteles, Ziua nationala a Irlandei. Nu ca ar fi trecut neobservata aceasta zi, nicidecum, dar pentru ca un blog este - de ce nu? - un prieten cu care impartasesti si bune si rele, trebuie sa spun ca de 17 martie mi-a placut si imi place sa ma gandesc la tot ce este irlandez. De ce? Simplu: totul mi se "trage" de cand l-am descoperit pe James Joyce, de cand am citit "Pe aripile vantului", de cand nu mi-a scapat nici un film cu Peter O'Toole si mai ales de cand le-am citit istoria chinuita... Dar ce sa ma justific atat ca-mi place Irlanda? Nu are rost ca nu m-as mai opri... Daca as avea posibilitatea sa traiesc pe alte coordonate, acolo as vrea sa traiesc! Altceva ma uluieste acum; dintr-un popor sarac, zburatacit in toate colturile lumii, au rasarit mereu genii in toate domeniile. Irlandezii au dus cu ei peste tot obiceiurile, cultura si miturile lor, fara sa ceara autonomie locala (hi, hi!). Americanii au sarbatori si ceremonii irlandeze si spun ca sunt ale lor... Dar nu asta vreau sa spun aici... Doar ca intre timp, intre ani si de vreo doua secole, printre valuri de emigrari, mai cu o mica rascoala, mai cu un razboi civil, priviti chioras de vecini, care le-au ciuntit din insula lor cat au vrut (stim noi cine!?), Irlanda este acum nu doar Insula de smarald a batranei Europe, ci ocupa cu mandria specifica locul patru in lume la PIB. Este in top la toate clasamentele! De unde atata vigoare si tenacitate la un popor atat de mic? Simplu... cand se supara un irlandez se schimba fata lumii! Asa ca mai bine sa-i iubim, sa-i admiram si sa invatam de la ei miracolul supravietuirii. Sau a inceput sa ne placa sa vietuim cocosati de greutati si cu capul plecat? Se poate cadea in genunchi...

marți, 9 martie 2010

...DE ZIUA FIICEI MELE (de trei ori trei!)




Motto: "Copilul este o oglinda care te ameteste putin. Sau ca o ferestra. Totdeauna copilul te intimideaza ca si cand stie el ce stie. Nu te inseli, pentru ca spiritul lui este puternic, inainte ca tu sa i-l pipernicesti." - Antoine de Saint Exupery - sau , zic eu, cu toata convingerea si fara teama de a gresi, ca din dragoste pentru copiii nostri trebuie sa-i iubim neconditionat. Cine are sa-i traiasca, cine nu... sa-si faca rost, ca altfel se-nvata prost! Adica sa traiesti asa, fara nici o grija, fara nici o emotie, fara nopti nedormite si, odata te pomenesti ca, fara... viitor! Ca asa este, cu fiecare copil mai traim odata: facem scoala inca odata, dam examene inca odata si totul inca odata! Cu fiica mea in brate, cand era bebel, m-am impacat cu Dumnezeu, am redevenit om, am invatat ce este dragostea adevarata, am pasit impreuna prin viata, ne-am certat, ne-am impacat, am invatat lucruri noi, am pierdut, am castigat... eu am castigat... dreptul de a avea viitor ! Si pentru ca astazi este ziua ei sa bem, chiar simbolic, ca e buna oricum!, o bere neagra... irlandeza!! La multi ani Luli si sa ne traiesti!

luni, 8 martie 2010

...De 8 Martie



De ziua MAMEI, A FEMEII, ce se poate spune ca sa fie cat mai convingator si mai deosebit? Eu am demult convingerea ca daca femeile ar fi avut posibilitatea sa sparga toate barierele sociale, politice, religioase si de tot felul - of, si cate si mai cate!! - alta ar fi fost istoria omenirii. Dar au fost mult prea ocupate: sa nasca si sa creasca copii, sa-si infrumuseteze casa, gradina si pe ele, sa-si induioseze si sa-si indulceasca viata... Si din cand in cand sa planga... "Nici nu-mi amintesc de ce plangeai/Poate doar asa, de tristetea amurgurilor,/ ori poate de drag/si de blandete./Nu-mi amintesc de ce plangeai." - Cantec de dor - de Nichita Stanescu

miercuri, 3 martie 2010

..DE TREI A TREIA!



La noi, norocos este trifoiul cu patru foi, la irlandezi cel cu trei... Pentru ca astazi este ziua mea si am o slabiciune pentru cifra trei si mai ales PENTRU 3.3=9 - ZIUA FIICEI MELE!! - TOT IN LUNA a III-a, ca sa nu mai spun acum (o sa scriu pe 17, tot luna aceasta, de Sfantul Patrick!!) ca tot ce tine de Irlanda ma fascineaza! Imi urez, deci, asa: nepoti; copiii mei sa fie sanatosi si mereu aproape de mine ca si pana acum; prietenii, rudele, cunostintele si dusmanii sa fie bine sanatosi ca sa ne vedem si revedem in liniste si pace!

marți, 2 martie 2010

...DESPRE DARURI

Alatur doua simboluri ale Japoniei, pentru ca ceea ce-am scris despre darul primit sa aiba incarcatura emotionala pe care am simtit-o eu aseara!!




Am primit ieri de la copiii mei un dar regesc: un bonsai! Cu mica minune pe masa, ziua de 1 Martie a devenit si ziua lui - are deja un nume, "vorbim", cunoastem impreuna noul mediu de viata!- dar, mai ales, ziua darurilor magice! Ma gandisem toata ziua la simbolurile Orientului Indepartat, la aranjamentele lor florale si la cata incarcatura de mister are aceasta lume pentru noi, bietii europeni... Copacelul delicat, discret si - cum altfel?! - plin de taine, mi-a adus primavara in casa si in suflet! Cu ochii la ideograma de alaturi (care inseamna bonsai), ma inclin si va spun dragii mei copii: Domo arigato gozaimasu! - adica - multumesc foarte mult!!!

luni, 1 martie 2010



Motto: "La fiecare stranut al primaverii apare o noua floare" - Victor Hugo