ASTIA S-AU TAMPIT?!

Dupa alegeri, sarbatori, guvern - tot ala! - asa-zis nou, a venit asa, ca de pe un tobogan urias, un val de scumpiri... O fi fost vreun razboi si n-am bagat eu de seama? Nu mai au astia ce fura si au intrat in transa? Gazele, curentul electric, carnea de pui, impozitele, asigurarile, tigarile, aia-ailalta se duc cu pretul in sus, de parca le trage Scaraotchi de mot, ca s-au pus astia sa ne termine si sa ne extermine!! Si ca sa nu ne dezmeticim, pac si cu o gripa -zice-se!! - porcina, ca sa ne iasa pe nas tot binele promis! Pai asa ceva n-am trait neicusorule nici acum douajdaani! Ce mama dracului vor astia de la noi? Pielea sa ne-o punem pe bat si sa le-o fluturam pe la nas? Niste nesimtiti!

...DE IARNA

Nu-mi place iarna... Nu mi-a placut niciodata, nici macar atunci cand eram copil si iernile erau fabuloase! Zapezile de altadata... Nu-mi place frigul - il urasc!- iar cand mai bate si vantul , gata nu se mai intelege nimeni cu mine... Ca ar fi frumos cand ninge, ca avem toti nostalgia focului din vatra - aiurea, nimic nu ma poate convinge... Am insa o amintire de suflet legata - ati ghicit, nu? - de iarna. Eram mica, de-abia invatasem sa citesc, si facand abstractie de frigul si ninsoarea de afara am plecat la biblioteca sa imprumut ceva carti. Mama epuizase tolba cu povesti, iar surorile mele mai mari m-au indrumat ferm catre biblioteca pentru copii... M-am descurcat de minune! Am venit acasa tinand in manutele inghetate, ca pe niste trofee: "Punguta cu doi bani" si "Capra cu trei iezi" de Ion Creanga - doua carticele colorate, cartonate, cu litera mare, ingrosata si cu poze mari si lucioase! Langa fereastra bucatariei, prin care se vedeau cazand fulgii de zapada si nu prea departe de soba incalzita bine, am uitat ca nu-mi place iarna... Am descoperit astfel, intr-o iarna ca-n povesti, lumea mirifica a cartilor! De-atunci au trecut multe ierni, dar nu prea le-am bagat in seama... A fost si a ramas anotimpul marilor lecturi...

Si a venit....2010: cu sperante, dorinte de mai bine si multa, multa incredere ca va fi bine! Pentru ca meritam, nu? Am facut o lista cu trei dorinte, am tinut-o in mana la trecerea dintre ani, am vizualizat fiecare dorinta in parte, am strans bine pumnul de mi se albisera si unghiile! Apoi am ras in sinea mea - totul "mirosea" a disperare pentru ca mi-am adus aminte de o "vorba" MARE: DUMNEZEU RADE DE NOI CAND NE FACEM PLANURI!!! Cum va fi sau cum nu va fi 2010 nu mai are nici o importanta, nu? Fiica mea - de la care in permanenta am ceva de invatat! - sa fie sanatoasa ca restul vine de la sine... Pentru ca de fapt si de drept atat am facut si eu ceva bun pe lumea asta - un copil, ca restul vine de la sine... Desi am plantat candva un pom si intre timp am mai facut si o casa, am pierdut din vedere sa sap o fantana, ca restul a venit de la sine... De 28 de ani sigur n-am trait degeaba, ca de tot atatia ani o am pe fata mea si restul a venit de la sine... Asta e sigur...