Cad frunzele, cad ca din departare,/de parca vestejesc gradini in ceruri,/cu gesturi de negare cad, de-a randul.//Iar noptile, cum cade greu pamantul/din toate stelele, intr-o insingurare./Noi toti cadem. Si mana asta, iata./Caderea, vezi, e-n toti si in oricine.// si totusi, este Unul care tine/nespus de bland, pe maini , caderea toata.
vineri, 30 octombrie 2009
vineri, 23 octombrie 2009
joi, 22 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)