joi, 29 iulie 2010

INAINTE DE A FI POVESTE!



Imi plac nuntile... pur si simplu! Mi se pare un eveniment un pic magic, un pic emotionant, un pic surprinzator si foarte, dar foarte SPECIAL!! Ca o poveste! Pai cum altfel cand doi oameni aleg sa fie impreuna pentru toata viata si ... vesnicia si toti ceilalti - rude, prieteni, cunostinte - se bucura asa, pe fata!: beau, mananca, danseaza si le sunt alaturi o zi si-o noapte sau chiar trei zile si trei nopti. Cel mai mult imi place ca la o nunta - mai ales una in familie! - te revezi cu persoane pe care nu le-ai mai vazut de..."n" ani sau nu le stii decat dupa nume si care, frumos imbracate si cu ... chef, schimba impresii, pupaturi, strangeri de mana! Dar inainte de... eveniment cate nu se intampla!? Alergaturi dupa toaletele de nunta - nu orice rochie si nu orice costum, firesc! - dintr-o data stii precis ce si cum se asorteaza... in preziua nuntii ti-aduci brusc aminte ca trebuie si incaltari noi - si nu orice fel de incaltaminte, firesc! - tot atunci constati cu stupoare ca butonii pentru camasa sotului sunt desperecheati si habar nu ai cu bijuterii sa porti! Mersul la coafor este cireasa de pe tort, dar trebuie, nu? Si copiii ,care privesc uimiti in jurul lor cum cei mari se-agita si devin de nerecunoscut, si nu se dezlipesc de ... nuntasi topaind in jurul lor plini de veselie... Si mireasa... nu exista mireasa urata, nu-i asa? N-are cum... Cu toate privirile atintite la ea este punctul central al unei nunti, este sarea si piperul petrecerii, este doar ZIUA EI CEA MARE! Acum, scriind aici, am inceput sa ma lamuresc de ce-mi plac nuntile: pentru ca o nunta este, inainte de orice, o taina...