...citire de la fiica mea, un fin obsevator federal!

Plasa cu cadouri

Dimineata, frig, ceata... ramasesem fara tigari, cafeaua aburea in ceasca. Cu o graba demna de fapte mai bune, mi-am tras ceva pe mine si, ca teleghidata, fuguta la magazinul din colt, ca de, e non-stop, pentru d'astia, care nu mai stiu de capul lor... Este mic, mititel (magazinul, adica!), nici cat o bucatarie dintr-o garsonioera confortII, dar mereu aglomerat si foarte, foarte friguros! Cu nasul rosu de frig, vanzatoarea ne privea cu ochi dusmanosi si rai... O doamna, intre doua varste, rebegita de frig, cere o punga de zahar, ia restul, numara gospodareste monedele si le asaza meticulos in portofelul uzat si nefiresc de subtire. Da sa plece... se intoarce: "...Mi-au dat aia de la partid aci in fata blocului... o plasa... cu cadouri... un pix, o umbrela si o carte". Da iar sa plece... Nu vorbea cu cineva anume: "O umbrela, pentru ce? Ce, daca ma ploua, le pasa lor? Si cu pixul ce sa scriu? Cati bani iau la pensie, ca fac economii pentru o punga de zahar?". Da sa plece, ca vanzatoarea se uita deja crucis (de nesomn probabil, ca nervoasa si urata e mereu!), dar iar se'ntoarce: "Si cartea de ce sa o citesc, ca mai bine scria ala despre mine, cum ma perpelesc de la o zi la alta.. eeee, n-avea final fericit, nu?". Nu se mai intoarse... Mi-am aprins o tigara asa, pe inima goala, pana acasa, ca sa nu injur pe strada de ei, de mama lor, de partide si alte alea, dar mai ales de plasele lor cu cadouri!

http://www.youtube.com/watch?v=pIc3qXC6ONc


Iarna nu-i ca vara, mai ales la Slanic!

DE GUSTIBUS...(in traducere libera CUM VA PLACE?!)

"Les sanglots longs,/Des violons/De l'automne/Blessent mon coeur/Monotone.//......Et je m'en vais/Au vent mauvais/Qui m'emporte/Deca, dela/Pareil a la/Feuille morte.//" - Chanson d'automne de Paul Verlaine sau "Prelungi fiori/Curg din viori/Autumnale,/Melancolii,/Monotonii si jale//....Si ma tot duc, /Pe vant apuc/Iar el ma poarta/Din loc in loc,/Cum poarta-n joc/O frunza moarta"//

...DE SPERIETURA

Gata, am inteles cum este cu Hallowen-ul... Te pregatesti cu prajiturele, cu bombonele, te strofoci sa-ti decorezi casuta cu zdranganele si... astepti ciocaniturile in usa (sau sa taraie soneria de la interfon, nu?). In sfarsit, cu un zambet larg, deschizi optimist usa... Ce daca iti sare inima in gat cand vezi moartea cu o coasa mare tintind amenintator spre picioarele tale?; ce daca iti tremura sufletul cand ditamai vampiroiul, cu siroaie de sange pe fata, se uita fix la gatul tau clantanind din coltii galbeni?; ce daca simti ca ti se zbrleste parul in cap cand o hidosenie paroasa iti scuipa ceva in fata? CE DACA??!! Trebuie sa zambesti, sa imparti bombonelele, prajiturelele, zdranganelele, toate cele, ce-o mai fi, sa se duca pe pustii!! Eeeeee, ce ne speriem noi asa usor, e sarbatoare cu origini ancestrale... vesela.. ptiu...drace! Unde esti tu, Tepes Voda... si ce-or fi avut cu tine?

...DE TOAMNA NEBUNA...

Ploaia, frigul sau sfarsitul de saptamana... nu stiu!? Dupa o imbulzeala strasnica, imbranceli, ghionturi si "inaintati mai in fata!" reusesc sa ma urc in tramvai. Totusi se petrece ceva... atata lumet, incotro, asa in buza noptii, pe cancerul asta de vreme? Nu se poate: un LOC LIBER... Multumita, dau sa scot cartea, dar n-apuc... Langa mine se posteaza o fatuca, plescaind de zor un kil de guma drept in urechea mea dreapta (cu care , din nefericire, aud foarte bine!!!) . In toiul plescaiturilor a zbierat pret de trei statii la telefon: "Fato, esti, tampita, cum sa nu vii!!? E promotii da moare lumea! Vezi ca vine si bolnavu' ala... ii spui ca io nu sunt"... Agitata rau fatuca: i se leganau amenintator toartele (din aur??) din urechi si toasca de moasa comunala se sprijinea mine-mersi de umarul meu. La a treia statie trecute fix stiam tot: "bolnavu' ala" era, de fapt, prietenul ei (!?) si, undeva, la a patra statie, se inaugura noul mall din cartier... Hi,hi,hi!!