Primavara din 9 martie!!

 Cu pasi mari, de parca ar fi intarziat  la o intalnire mult-asteptata, primavara  si-a intrat, se pare, in drepturile firesti. A fost o iarna urata, nesuferita, cu geruri mari si  ninsori  persistente.  Cum mie nu mi-a placut niciodata iarna - desi am facut  eforturi mari sa-mi placa! -  de cativa ani incoace in acest anotimp nu  ies din casa decat pentru serviciu si .. urgente. In rest, acasa, eventual un drum la sfarsit de saptamana, lectura, calculator, treaba prin casa si tot asa... Ma gandeam zilele trecute ca nu ar fi rau sa... "hibernez", hi, hi...  Primavara, in fiecare an, imi aduce o aniversare  foarte draga mie,  pe 9 martie, care imi umple sufletul de lumina si speranta, ca am facut si eu ceva bun pe lumea asta! Si dupa ce urmaresc cu asiduitate daca imboboceste sau infloreste cactusul serpisor, stiu sigur daca vine sau nu primavara! Oricum, ea a venit in viata mea definitiv acum 30 de ani, pe 9 martie!!

Terra s-a saturat de noi...

 Parca Pamnatul nu vrea sa ne mai tina,  nu ne mai sufera... Au fost la inceputul anului inundatiile catastrofale din Australia, apoi puternicele cutremure din Noua Zeelanda  si acum marea nenorocire din Japonia! Pe 11 martie acolo, la intalnirea celor trei falii, a fost un cutremur  de 8.9 grade pe scara Richter, de fapt la epicentru ar fi fost de 9 grade...  Continuu, la fiecare 20 de minute mai este o relica. Insulele Japoniei parca dau semne ca ar vrea sa se desparte ca la un joc de puzzle. Apoi, peste tarmurile Arhipelagului nipon  a   venit temutul tsunami, nu oricum, ci un val de peste 10 metri care a ras totul in cale....si iar cutremure mai mari, mai mici, nici unul mai mic de 5 grade ... Si ca sa nu ne mai miram de nimic, reactoarele a doua centrale nucleare din N-E Japoniei au inceput sa se dezintegreze, la inceput usurel, ca sa obisnuim, parca, cu ideea si acum mai rau, din ce in ce mai rau!! Nu, nu este un scenariu de film SF, este realitatea crunta a ceea ce ne este dat sa traim!!  Este clar: Terra s-a saturat de noi... Are si Pamantul dreptatea lui...

ASA SA FIE!!

"In ultima zi anului  ganditi la ce vreti sa se schimbe, ce nu vreti sa se repete, ce sa dispara si ce sa apara in viata voastra. Este ultima zi. Lasati griji, mustrari, nemultumiri in spate! De maine o luam de la inceput. Poate mai buni, poate mai relaxati. In noul an sa faceti tot ce nu ati facut, sa fiti sanatosi, multumiti si impliniti! Sa zambiti si sa nu lasti timpul sa treaca... " LA MULTI ANI!  Am primit acest sms de la fiica mea, acum cateva minute! Asa sa fie!!

INVITATIE LA PLIMBARE...

  De Sarbatori , in acest decembrie 2010, a fost iarna ... in lege!  Acum, dupa o nionsoare zdravana, este un ger de crapa pietrele... Seara, orasul, usurat... de multi dintre locuitorii lui, plecati majoritatea la munte, intr-o vacanta prelungita,  este ... ca din povesti, fara sa exagerez! Primariile de sector s-au intrecut  pe sine si au creat o atmosfera sarbatoreasca, in afara de sectorul 5...unde..."Care Este" parca nu mai este deloc!!  Si deszapezirea s-a facut repede,  fara  tam-tam, ca de obicei, incat pot spune ceea ce ma face sa fredonez  uneori in gand: "Hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea, de la sosea...." ... la TNB!  Acolo unde, pe peluza, troneaza Caruta cu Paiate de Ion Bolbonea, care va "gazdui" personaje ale lui Conu' Iancu... S-AU SCHIMBAT MULTE IN BUCURESTI, SI... IN BINE!

Carul cu boi mici....

   Mai este o zi si vom trece in 2011! Vreau neaparat  sa scriu cateva randuri pentru ca, in general, n-am fost prea harnica cu blogul meu anul acesta si  tin neaparat sa-i urez ... La multi ani! Mie imi doresc sanatate si timp liber mai mult, ca nu stiu cum se face ca sunt intr-un razboi continuu cu timpul... Ma grabesc  mereu, dar degeaba, are el, timpul, socotelile lui cu noi, pe care nu le intelegem, asta este sigur!! 2010 a fost un an ciudat, plin de frustrari pentru noi, cei ce mai suntem pe aici,  prin tara aceasta! Am avut mereu in minte, referitor la "starea" noastra, a romanilor, proverbul  "Greu la deal cu boii mici..." Adica  ce poti face atunci  cand carul este plin, panta abrupta si boii mici? Nimic, asta este clar! Cei care  conduc  - de 21 de ani! - caruta tarii  au incarcat-o prea mult cu rele, puse claie peste gramada, si daca au vazut ca nici macar nu se  pot urni , s-au culcat...pe-o parte, au pascut toata iarba din jur, s-au ingrasat, s-au lenevit si au inceput sa caute alti boi, mai mari, mai vanjosi si mai ambitiosi... Prostie mare! De fapt, trebuia sa mai ... usureze  din greutatea carului, sa mai arunce din rele pe marginea drumului, ca doar nu le mai lua nimeni!!  Au adus niste... vaselina de la un drumet, cu un nume mai ciudat - FMI!, nasul lui era beat cand i-a pus numele, sigur! - sa unga osiile carului, dar ce folos, ruginisera de tot in atatia ani... Dar, gata, nu mai zic nimic  despre ...nestarea noastra, ca ma enervez si n-am voie, mai ales ca stiu niste injuraturi super! Vreau sa spun ceva despre imaginea  de mai sus...Este un inorog, un animal mitologic -  fabulos!! Daca-l suparai cu ceva sau indrazneai sa-i inalci teritoriul  fara sa-i ceri voie, impunsastura cornului era mortala.. Nu se aventura nimeni in codrii lui,  desigur, nici cavalerii ratacitori, nici aventurierii harsaiti in rele...   In Istoria ieroglifica,   Dimitrie Cantemir  ne  transmite  un mesaj: cand a fost cazul, animalele padurii nu l-au ales conducator pe inorog, pentru ca era mult prea bun, superior, invatat si  intelept...au complotat, s-au razvratit unele contra celorlalte, si incet-incet s-a ales praful de padure, de  ele dar nu de inorog... Asa si cu  boii  mici de la caruta incarcata cu rele... s-a ales praful...dar noi, cei care mai locuim pe aici,   suntem ca inorogul din poveste... Pentru ca asa vrem!

"La taifas" cu o carte mare!

  Dupa Gaudeamus-ul de anul acesta,  17-22 noiembrie,  am citit-o  asa, dintr-un foc, cum se spune! Asta asa, ca sa-mi treaca de  urat si de... alean, pentru ca targul de carte din toamna aceasta a fost, intr-adevar unul de criza,  criza de... de toate: de bani, de carti, de tot! "La taifas", Editura Polirom, este o carte de zile mari: densa, profunda si plina de talcuri. Din fiecare  istorie  de viata prezentata inveti ceva: de la starea de gratie pe care ti-o creeaza iubirea pana la educatia copiilor. Se simte, in fiecare pagina,  geniul de fin psiholog al Aurorei Liiceanu, dar fara sa deranjeze ba, din contra, iti  dai seama ca randurile sunt scrise de un om puternic, adanc incercat de viata, dar care iubeste viata cu ardoare si simplitate! Imi plac mult prozele Aurorei Liiceanu pentru ca, fara sa ne dam seama, de undeva, din adancul sufletului nostru, ne ajuta sa rezolvam multe si grele  incertitudini ! Si fiecare dintre noi are nevoie de asa ceva!

Un 1 Decembrie... in ceata!

  1 Decembrie 2010. Parada militara. Am fost si anul acesta, dar n-am stat mult, ca-mi inghetasera oasele!! Batea si vantul suierand, la propriu, prin crengile pline de gheata! M-am si mirat: cum vine asta, fratioare ...ploaie inghetata!!  Noroc cu Arcul de Triumf, amplasat... "strategic" care, parca, mai oprea rafalele de vant! Mi-am amintit, apoi, ca acum doi ani a fost asa ceva in Canada...acolo a tinut o saptamana si a fost vai si amar... Lume putina, majoritatea cu copii veniti sa vada pe viu tancurirle si masinile de lupta, pe care le stiau din desenele animate!  Ceata deasa, ploaia inghetata si lumea super sictirita m-au facut sa plec repede... Am facut bine ca... la urma s-a lasat cu... huiduieli si chiar n-aveam nici un chef sa le-aud!! Dupa ce am ...bantuit putin prin cartier, dupa cumparaturi minore,  fara sa simt in vreun fel ca este sarbatoarea nationala, am mers ACASA, la caldura si o carte buna! Rima este, bineinteles, intentionata!