Am terminat de citit, de curand, "Viata incepe vineri" de Ioana Parvulescu. I-a venit "randul" cam tarziu, deoarece am cumparat cartea de la Gaudeamus, toamna trecuta. Mi-a parut tare rau ca nu am mai avut timp sa stau la coada imensa pentru autograf, mai ales ca tot ce scrie, saptamanal, Ioana Parvulescu citesc in Romania literara. Este un roman captivant, care reuseste sa reinvie viata Bucurestiului de la sarsitul secolului al XIX-lea. Personajele pitoresti si, mai ales, viata recreata a Capitalei de altadata m-au captivat de la primele pagini... Sunt, oricum, un fan declarat al Bucurestiului vechi - ala care mai este, ca ce nu s-a distrus in 50 de ani de comunism se macina acum, temeinic si sarguincios! - si de cate ori am ocazia ma plimb prin locurile "mele". Asa am facut si asta-vara: din Cismigiu am luat-o 'in sus" pe Brezoianu spre Sarindar, ca sa ocolesc B-dul Elisabeta , care este o ruina, ca-ti vine sa spargi cu pietre geamurile Primariei Capitalei, doar-doar se vor trezi stimatii edili din somnul lor adanc, adanc... Si ocolind o ruina, am dat de altele, exact de cladirile despre care scrie Ioana Parvulescu in carte: fostul sediu al gazetei Universul, al Adevarului etc., splendori arhitectonice lasate in paragina, asa, intr-o mare si distrugatoare dusmanie pe tot ce a fost deosebit candva in orasul asta napastuit... Mirosea a mucegai si a statut, tipenie de om pe ditamai strada, parca fusese bombardament si eu nu stiam unde ma mai aflu... De-abia asteptam sa ajung la Capsa sa-i arat surorii mele ceva-ceva , totusi, ca de daramaturi ni se luase! Splendida cladire a palatului Cercului Militar National m-a scos din... depresie, ca nici Capsa nu mai este ce era: acum este rece, impersonala si mai bine o ocolesti decat sa intri! Ce cataif mancam in copilaria mea la Capsa si ce frumusete de umbrelute erau afara, numai bune de racorit in verile toride... S-a ales praful si de amintirile frumoase, si de locurile "mele", care raman din ce in ce mai putine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu