De cand eram copil am fost fascinata de ceasuri: le studiam cu mare atentie si grija stiind, instinctiv, ca daca umblu la mecanismul lor le stric. Cand linistea casei se impletea cu tic-tac-ul grav al pendulei, ma simteam mai linistita, mai cuminte si... mai copil! A venit apoi vremea sa port ceasuri de mana; nebunie curata: le schimbam ca pe batiste si daca primeam cadou un ceas il ascundeam si de mine... Pe cele mai indragite le-am daruit fiicei mele cu sentimentul ca sunt in siguranta absoluta. Mi-a fost dat sa traiesc - ca fiecare dintre noi - si bune si rele, ca de' asa este viata! Dar se tot vehiculeaza o teorie, o presupunere, o tampenie, cred: ca in 2012 timpul nu va mai fi... Aha, asa deci? Si daca, totusi, eu imi intorc ceasurile mele, apoi si pendula normal ca ele isi vor susura tic-tac-ul ... nu? Ca doar nu vor merge cu aratatoarele invers?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu