...DE IARNA

Nu-mi place iarna... Nu mi-a placut niciodata, nici macar atunci cand eram copil si iernile erau fabuloase! Zapezile de altadata... Nu-mi place frigul - il urasc!- iar cand mai bate si vantul , gata nu se mai intelege nimeni cu mine... Ca ar fi frumos cand ninge, ca avem toti nostalgia focului din vatra - aiurea, nimic nu ma poate convinge... Am insa o amintire de suflet legata - ati ghicit, nu? - de iarna. Eram mica, de-abia invatasem sa citesc, si facand abstractie de frigul si ninsoarea de afara am plecat la biblioteca sa imprumut ceva carti. Mama epuizase tolba cu povesti, iar surorile mele mai mari m-au indrumat ferm catre biblioteca pentru copii... M-am descurcat de minune! Am venit acasa tinand in manutele inghetate, ca pe niste trofee: "Punguta cu doi bani" si "Capra cu trei iezi" de Ion Creanga - doua carticele colorate, cartonate, cu litera mare, ingrosata si cu poze mari si lucioase! Langa fereastra bucatariei, prin care se vedeau cazand fulgii de zapada si nu prea departe de soba incalzita bine, am uitat ca nu-mi place iarna... Am descoperit astfel, intr-o iarna ca-n povesti, lumea mirifica a cartilor! De-atunci au trecut multe ierni, dar nu prea le-am bagat in seama... A fost si a ramas anotimpul marilor lecturi...